Witbank e un fel de Petroșani sau Târgu-Jiu. Târgu-Jiu merge mai bine. Se află cam la 140 de kilometri de Johannesburg, într-una din cele mai renumite zone miniere din Africa de Sud, Mpumalanga. Aici l-am găsit pe Tibi Lung.
Fostul portar al Stelei apare zâmbitor la poarta complexului rezidențial Victorian Heights dintr-o suburbie a Witbankului, eMalahli, cum îi spun localnicii. A primit deja casă și mașină de la club. Ne aflăm într-una din zonele în care afrikaans se vorbește la tot pasul și unde albii, rugby-ul și cricketul sunt la putere. Cu toate astea, Tibi a venit să apere fotbalul și poarta celor de la Black Aces. Un român la o echipă sud-africană. Asta da curiozitate! „Nu sunt singurul european. Mai sunt doi greci și un neamț. Plus antrenorul, care e tot grec. Practic, toată apărarea e formată numai din albi. Restul sunt de culoare”, ne spune Tibi. E zâmbitor, liniștit, gata de o nouă experiență. „Ganea îmi spunea că mă mănâncă dacă nu apăr!”
Cariera sa a cunoscut trasee întortocheate. La nici 20 de ani apăra poarta Craiovei, purtând pe spate nu doar un simplu nume, ci și renumele tatălui său. „Am fost titular în tot sezonul ăla (n.r. – 1997/1998) care a culminat cu „dubla” de poveste cu Rapid. În campionat și în Cupă”, își amintește Lung. Vorbește detașat: „A fost ceva necurat la meciul ăla, am simțit și eu de pe teren. Nu aș putea spune ce. Eram prea mic. Mie nu îmi spunea nimeni nimic. Intram și apăram. De frica lui Ganea o făceam. Stăteam cu el în cameră și îmi spunea că, dacă nu apăr, mă mănâncă. Știam că nu glumea”. Tibi spune că, din zecile de mii despre care s-a vorbit că ar fi venit din toate părțile, el nu s-a ales decât cu o mie: „Banii mei de mare în vara aia”. Râde. „Hai să îți povestesc ceva ce nu am mai povestit! Știi că a fost golul ăla clar de tot al lui Marinescu. Exact ca al Angliei la Mondialul ăsta. Eu văzusem că a intrat mingea în poartă, dar, de pe teren, m-am trezit cu ea în brațe. De nervi, am vrut să îi ard una în plasă cât pot de tare, dar l-am văzut pe asistent că stă cu steagul jos și se uită la ce fac eu, așa că m-am abținut. Și bine am făcut!”
„La Steaua – Dinamo parcă a fost Jabulani!”
Cariera sa a continuat cu transferul la Steaua, asta după ce ratase în același an despre care am vorbit Cupa în finala cu Rapid: „Mi-a dat Marinescu gol din penalty, dar am atins mingea aia”. A cucerit cu Steaua o Supercupă: „2-1 cu Dinamo, am apărat meciul ăla”, dar și un campionat. A avut parte însă și de o cumpănă în carieră, 3-2-ul din „Ștefan cel Mare” cu o minge scăpată în poartă. „De acolo mi s-au tras multe. Conflictul cu suporterii plus o anatemă, zic eu, nemeritată. Cine mai știe că în meciul ăla eu i-am apărat un penalty lui Lupescu sau că am mai avut o grămadă de intervenții?!”. Tibi vorbește calm și detașat despre ceea ce el numește un gol ca oricare altul primit de un portar care greșește: „Am apreciat greșit traiectoria mingii centrate de Florentin Petre. Am ieșit în contratimp pe centrare și am scăpat-o în poartă”. A trecut ceva timp și pare că nu mai vrea să dezgroape trecutul: „Oricum, nici eu nu mi-am explicat, dar mingea aia a avut o traiectorie tare tâmpită. Zici că era Jabulani din zilele noastre. Ciudată mai e mingea asta, să știi!”.
„Mai bine mă lăsam decât să mai stau în Ghencea” Experiența Steaua s-a încheiat brusc, la cererea lui Tibi Lung. „Nu am mai suportat să stau acolo. Nu mă simțeam în largul meu. M-am dus personal la Gigi Becali. Îmi amintesc și acum întâlnirile cu el. La prima mi-a vorbit frumos, ca un om normal. La cealaltă era într-o criză. Țipa, mă înjura. Am rămas interzis. Am fost până la urmă cu taică-meu la el, să mă lase să plec. Nu voia, dar i-am zis că mai bine mă las decât să mai stau acolo”, rememorează Tibi. Târgu Jiu, Caracal și apoi patru ani de Cipru au mai fost bornele lui înainte de a veni tocmai în Africa de Sud.
CA ACASĂ‚! Tibi s-a adaptat rapid vieții din Africa de Sud, mai ales că, în cartierul în care locuiește, albii sunt majoritari POLIÂVALENT Tibi Lung se antrenează cu noua sa echipă pe un stadion de rugby, dar placajele și grămezile sunt interzise cu desăvârșire!
Cum a ajuns în Africa
Firește, apar întrebările: „Cum și de ce tocmai aici?”. „Antrenorul ăsta grec care e acum mă știe din Cipru. A întrebat de mine, și un prieten comun sârb m-a sunat. La început am strâmbat din nas, dar până la urmă am zis: de ce nu?”.
Primul contact cu Africa de Sud l-a luat în aprilie.
„M-au chemat pentru niște analize, teste, să mă cunoască și managerul. Am aterizat dimineața. M-au dus în Johannesburg, unde echipa juca în nu știu ce cupă sau turneu: «Dacă tot ești aici, hai, intră puțin la joc, să te vadă și oficialii!». Am zis eu că am zburat toată noaptea, că nu știu ce, nu a fost chip. Am apărat bine. Noi am câștigat cu 1-0”. Mulțumit, Tibi aștepta să fie dus la hotel să se odihnească. De unde! „Hai că e bine! Suntem în finală. Jucăm cu Orlando Pirates”, l-a informat antrenorul. Două meciuri în două zile e mult, se gândea Lung al nostru la partida care credea el că e a doua zi, în cel mai rău caz. „Meciul e diseară”. „Am zis că nu se poate. Au insistat. Meciul urma să se joace pe «Soccer City», stadionul care va găzdui finala CM. Era un fel de ultimă repetiție cu public pentru Mondiale. Știi ce mi-au făcut? M-au băgat într-un bazin cu gheață și apoi masaj. Dar adevărul e că a meritat senzația. Când am ieșit la încălzire, pe un stadion cu 80.000 de oameni și cu vuvuzelele alea, am uitat de tot. Prin minutul 70 au început însă crampele. M-am cerut afară, m-am dus în vestiar, am dat drumul la jacuzzi și am adormit instantaneu. Mi-au adus ei medalia pentru victorie, că până la urmă îi băturăm și pe ăia”. Ai dormit în vestiarul uneia dintre finalistele Mondialului ăsta, Tibi, cum ar veni.
Joacă la „așii negri” în alb-albastru
Tibi Lung a semnat tot atunci un contract pe zece luni, atât cât durează sezonul aici, cu opțiune de prelungire pe încă unul, și de la sfârșitul lui iunie a intrat în programul formației sud-africane. „E bine. Sunt mulțumit. Nu știu dacă puteam lua banii ăștia în țară. Plus că acolo nu știi când îi iei. Aici compania îi virează pe card. Nu e sponsor, e compania de extracție”. Faci ce faci și ajungi la mineri. Râde. „Eu m-am înțeles bine și cu domnul Condescu, tata a fost pe la Motru. Oricum, s-a nimerit ca, deși numele echipei mele e Așii Negri, în traducere, echipamentul e alb-albastru!”. Noua lui echipă va disputa meciurile de pe teren propriu pe cel mai mare stadion din Africa de Sud, „Soccer City”, cel pe care se va disputa și finala CM. De antrenat se antrenează pe stadionul „Pumas” din oraș, același cu cel al echipei de rugby. În câteva săptămâni trebuie să îi vină și familia: „Deocamdată, soția și fata cea mare. Pe cea mică, de doi ani și jumătate, o mai lăsăm în țară”. Tibi nu percepe ceea ce i se întâmplă ca pe ceva exotic: „Acumulez experiență. Fotbalistică, culturală, din punctul de vedere al civilizației”. De Cupa Mondială nu prea are timp din cauza antrenamentelor: „Am văzut mai toate meciurile, chiar dacă multe în reluare. Facem și câte trei antrenamente pe zi. Sper ca măcar la finală să ne lase să ne uităm. Am promisiuni de la niște coechipieri că fac rost de bilete!”
Crede în fratele său: „Silviu va ajunge un mare portar „
Tibi ține legătura mai mult prin telefon cu tatăl și cu fratele său, Silviu (foto). „Acum sunt amândoi împreună la Craiova. Ne vedem de Sărbători cu toții. Oricum, Silviu va ajunge portar mare”, spune, cu mândrie, Tibi despre fratele său mai mic cu zece ani. „E foarte bun. Și la sprint e cel mai bun. Incredibil pentru un portar. O să ajungă afară, veți vedea! Are aceleași calități ca ale lui Lobonț”. Tibi are și o explicație pentru viitorul strălucit pe care îl va avea fratele său: „Se vede că s-a pregătit de mic în cele mai bune condiții. A fost cu tata în Japonia și a pus baza cum trebuie acolo”. Lung este o familie cu tradiție în Craiova: „Așa s-a nimerit. Nu am vrut să fiu portar, pentru că a fost tata. Oricum, el a fost uriaș. Îmi amintesc meciurile mari ale Universității. Chiar dacă eram un pici, mergeam la stadion cu golanii din cartier care vindeau bilete. Eram protejatul lor!”.
Chivu i-a fost cavaler de onoare
Multă vreme titular în naționala de tineret, Tibi Lung a fost coleg de generație cu mulți dintre fotbaliștii care joacă azi în naționala mare. Dintre toți, cel mai bine s-a înțeles cu actualul căpitan al naționalei, Cristi Chivu: „Eram nedespărțiți la Craiova. Mereu venea pe la mine. Mâncam împreună acasă, mergeam în oraș. De altfel mi-a fost și cavaler de onoare la nuntă (n.r. – foto, medalion)”. În timp, distanța i-a mai separat: „Nu am mai vorbit de mult. În ultimii ani, doar o dată, dar sunt convins că nu s-a schimbat. Nu e genul”. Dintre foștii coechipieri, Tibi mai ține legătura cu Claudiu Răducanu: „Îmi pare tare rău pentru el, pentru ce a pățit. Am stat mult timp cu el în cameră la Steaua. Știu toate legendele despre el, dar nu pot decât să spun că are un suflet uriaș. E un copil mare și nu merita să i se ia toți banii pe care i-a muncit”, a mai spus Tibi, referindu-se la scandalul de la divorțul lui Claudiu de fosta soție.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER